Psihologia emoțiilor este mai mult decât o ramură a științei, este o hartă a sinelui. În cabinet, emoția nu este doar o reacție. Este o declarație de identitate. Ea nu apare pentru că cineva ne-a spus ceva. Apare pentru că ceva din noi a fost atins.
Ce este o emoție și cum se formează?
Din punct de vedere neurologic, emoția este un proces rapid, declanșat de amigdală, zona creierului care decide dacă suntem în siguranță sau nu. Dar ceea ce simțim nu este doar chimie, este valoare personală, o istorie care se activează, o nevoie care iese la suprafață.
O emoție nu este doar o reacție la mediu. Este o reacție la ceea ce înseamnă acel mediu pentru tine.
De aceea, în cabinet, întrebarea nu este „Ce ai simțit?”, ci „Ce ai înțeles din ce ai simțit?”
Emoția ca semnal de identitate
Emoția este primul semnal că ești viu.
Într-o societate care valorizează controlul și performanța, emoția este deseori reprimată.
Ne este teamă să simțim, pentru că am învățat că vulnerabilitatea este slăbiciune.
Să fii stabil emoțional nu înseamnă să nu simți. Înseamnă să nu te temi de ce simți.
Autenticitatea emoțională este fundamentul unei vieți echilibrate. Nu vine din control, ci din acceptarea emoției ca parte din tine.
De ce ne sabotăm fericirea?
Fericirea este o consecință a emoțiilor trăite autentic.
Ne sabotăm fericirea atunci când:
- Ne cenzurăm bucuria ca să nu părem naivi
- Ne reprimăm tristețea ca să nu deranjăm
- Ne ascundem furia ca să părem maturi
- Ne evităm vulnerabilitatea ca să părem puternici
Fericirea nu se construiește din control, ci din capacitatea de a simți fără rușine.
Cum recunoaștem sabotajul emoțional?
- Când ne simțim vinovați pentru ce simțim
- Când ne este frică să exprimăm o emoție sinceră
- Când ne adaptăm constant pentru confortul celuilalt
Așadar:
Emoția este începutul.
Fericirea este rezultatul.
Sabotajul apare între ele, acolo unde ne pierdem curajul de a fi sinceri cu noi înșine.
În cabinet, nu vindec emoții.
Le deblochez.
Pentru că acolo unde emoția este liberă, apare și sensul.